Vi s-a intamplat ca cel mic sa aiba momente cand se comporta din nou ca un bebe? V-ati speriat probabil, crezand ca este un regres, nu-i asa? Ati remarcat situatiile in care a intervenit un astfel de comportament? Cum ati gestionat situatia?
De obicei, acest comportament intervine in cateva situatii specifice: fie aparitia unui frate, sora in familie, fie cu scop de joaca, schimb de roluri sau ca modalitate de alint.
Procesul emotional prin care cei mici trec atunci cand familia se mareste cu un alt copil, este unul destul de complex si pe alocuri anevoios. Vine la pachet cu anxietate, teama, bucurie si in principiu cu o doza mare de necunoscut. De aceea, atentia parintilor trebuie sa fie distribuita in mod egal catre amandoi copiii sau catre toti copiii daca vorbim de mai multi frati, pentru a nu interveni rivalitatea intre ei si sentimentul ca sunt neglijati sau ca ei nu mai conteaza. Este un subiect destul de sensibil care trebuie tratat cu grija, atentie si cu mult calm.
Jocul de rol in care copiii redevin bebelusi este o alta situatie pe care o puteti intampina. Majoritatea celor mici fac asta ca forma de explorare sau de imitare a comportamentelor pe care le vad la bebelusi. Pentru ei poate fi foarte amuzant de aceea ideal este ca parintii sa nu reactioneze negativ sau sa ii faca sa se simta inconfortabil. Este o faza care va trece de la sine si nu este necesar sa acordati prea multa atentie acestui comportament tocmai pentru a nu-l inrautati.
Exista momente cand copiii decid sa se comporte ca niste bebelusi pentru a testa limitele celor din jur. Ce doresc sa primeasca in loc? Dragoste neconditionata. Nu trebuie sa incercam sa le corectam comportamentul, ci sa ii lasam sa se exprime explicandu-le ca ii iubim oricum, ca nu trebuie sa faca nimic special pentru a ne atrage atentia.Nevoia lor de a face acest joc va disparea de indata ce simt siguranta din partea adultilor.
Totusi, cum facem sa nu incurajam comportamentul si cum procedam in astfel de situatii? Stabiliti limite clare. Sa spunem ca jucati un joc de rol. Cand jocul s-a oprit, atentionati-l pe cel mic ca nu mai este bebe, deci se poate comporta ca un copil de varsta lui. Fiti clari in exprimare insa blanzi. Concret, cum procedam? Sa spunem ca vrea sa fie carat in continuare in brate. Ii spuneti cu calm ca nu il puteti ridica in brate, jocul s-a terminat insa il puteti invita sa se aseze el in bratele voastre dupa ce va asezati pe canapea. Probabil se va supara insa lasati-l sa se exprime si ramaneti langa el. Sau va roaga sa il hraniti cu lingurita. Nu il certati, nu ii spuneti ca este un copil mare si poate singur. Ii puteti comunica faptul ca v-ar placea sa il hraniti insa tototdata este nevoie ca si voi sa mancati asa ca invitati-l sa stea la masa alaturi de voi astfel incat sa puteti manca impreuna. Pentru cel mic nu o sa sune ca un refuz dur si sansele ca el sa accepte invitatia de a manca alaturi de voi sunt foarte mari.
Voi v-ati ciocnit de aceasta situatie? Copiii vostri au avut perioade in care au simtit nevoia sa se comporte ca niste bebelusi? Cum ati gestionat situatia?
