Voi mai stiti, dragi parinti, ce va doreati sa deveniti atunci cand veti creste? Cu siguranta multe lucruri simultan: poate doctor, dar si luptator ninja si eventual supererou cu ceva veleiati de profesor sau de ce nu de veterinar.
Un amalgam de dorinte si profesii si nu numai. Probabil va doreati sa mancati ceva interzis pe atunci sau poate neinventat si cred ca si destinatiile erau un punct important atunci cand gandurile lui “cand voi fi mare…” va napadeau. Cu un strop sau ceva mai multa imaginatie, copilul de atunci reusea sa fie ce vrea el sa isi cumpere lucuri inimaginabile sau sa calatoreasca in taramuri de vis.
Poate vremurile s-au schimbat insa imaginatia copiilor a ramas la fel de neimblanzita ca atunci cand noi parintii eram in ipostaza celor mici.
Am realizat o serie de mini interviuri cu cei mici iar raspusurile lor delicioase se regasesc mai jos. Va invitam sa le savurati.
Ce vrei sa fii cand o sa cresti? Ce profesie iti doresti sa ai?
Stiati ca doar 6% din populatie reuseste sa isi indeplineasca visurile inocente din copilarie? Un procent mic, intr-adevar, insa haideti sa ne amintim cu drag de vremurile acelea si sa ne amuzam copios de raspunsurile pe care le-am primit la filosofica intrebare cand voi fi mare vreau sa?
In topul preferintelor au fost, desigur, profesiile precum doctor, aviator, profesor. Asteptam sa vedem cati dintre micuti vor deveni ce si-au propus peste ani. Din categoria raspunsurilor imprevizibile am avut reparator de usi, mangaietor de pisici si bineinteles, patron de fabrica de ciocolata. Nu v-ati fi asteptat la asta, nu? Ultimul raspuns este o anticipare a urmatoarei intrebari din interviu. Copiii chiar au o intuitie ascutita. Va invitam sa cititi mai departe.
Cand voi fi mare vreau sa mananc…
Stim cu totii cum lucrurile interzise sunt cele mai apreciate si dorite de cei mici. Spui nu, nu ai voie ciocolata si fix asta isi doresc micutii, spui nu ai voie acolo si fix acolo se duc intr-o clipita.
Este in natura lucrurilor ca la varste fragede, si nu numai, copiii sa isi doreasca sa exploreze indiferent ca este vorba de un gust nou, un joc inedit, un loc interzis sau de ce nu o activitate periculoasa. Dar sa ne oprim la gusturi. Intr-un procent de 99%, la intrebarea "Cand voi fi mare vreau sa mananc…" au fost enumerate, desigur, fie mancaruri interzise fie produse nealimentare ce par delicioase din exterior si potrivite pentru degustat. Au fost, insa, si raspunsuri neasteptate, toate amuzante.
Iata o lista cu cele mai haioase si pline de imaginatie lucruri pe care cei mici isi doresc cu ardoare sa le manance atunci cand vor creste: "vreau sa mananc ciocolata mamei, cea ascunsa in dulap din care o surprind mereu ca ia cate o bucatica si minte ca nu are nimic in gura". Cunoscut scenariul, nu? Este un raspuns comun si delicios, dupa cum ziceam. Dar avem si un baietel care spune ca: "vreau sa mananc din planta aceea cu frunze mari si flori rosii, de la bunici din curte". Nu am aflat cum se numeste planta dar cu siguranta se teme si ea ca va fi mancata. Si in top raspunsuri inedite avem un “vreau mananc nori mari si pufosi pentru ca sunt albi si aratata ca si cand ar fi facuti din spuma de lapte si ar merge perfect dimineata, alaturi de cerealele mele preferate”. Nu am aflat, insa, modalitate prin care se presupune ca ar ajunge la nori sa ii culeaga si sa ii verse in castronul cu cereale insa promitem sa va tinem la curent.
Cand voi fi mare vreau sa ma duc…
Tot in categoria luptelor zilnice sau micilor dileme existentiale pe care le au micutii nostri se enumera si vreau in parc, ba vreau acasa, vreau la gradinita, ba vreau la locul de joaca, vreau la bunica, ba m-am razgandit si vreau din nou acasa. Sau mai bine hai sa dam o tura de parc sau de bloc sau de ce nu putem merge acum la mare? Dar as vrea sa zbor cu avionul sau nu, e prea departe, sa mergem mai bine la munte! Va suna cunoscut scenariul? Cu siguranta, da. De aceea, am plasat pe lista intrebarilor si "Cand voi fi mare vreau sa ma duc"…? Completati voi spatiile! Pardon, copiii.
Iata raspunsurile hazlii pe care le-am obtinut si de care inca ne mai amuzam: "eu vreau sa calatoresc cu un balon mare de tot, sus, sus, pe cer, sa zbor departe si sa ma duc intr-un tinut fermecat plin cu unicorni si casute din turta dulce". Probabil raspunsul este influentat de povestile preferate insa e minunata toata alaturarea termenilor. Avem si un raspuns ‘terestru’ sa-l numim asa: "eu, cand o sa fiu mare, imi doresc sa merg in padure unde cresc zebre, elefanti, lei si toate animalelele mari pe care le am eu in carte". Probabil se refera la savana si hei, nu e deloc de neimaginat! Iti dorim, drag copil, sa iti indeplinesti visul cand mai cresti.
Cand o sa fiu mare imi voi cumpara…
Un scenariu la fel de cunoscut pentru parinti este si acela in care mergeti cu ei la magazin sau in parc sau oriunde si ei isi doresc absolut tot ce vad. Explicatiile cu nu putem lua cainele/pisica acasa sau nu putem cumpara intregul raftul de paste sau orez si nici chipsuri nu putem lua sau jucaria este a copilului nu o putem lua noi, sunt de prisos. Asadar, orice i-ai spune celui mic, atunci cand isi doreste cu ardoare ceva, explicatiile nu functioneaza si de multe ori discutiile se sfarsesc cu un “o sa-mi iau eu cand voi fi mare”.
Asadar, iata ce au raspuns copiii nostri la intrebarea "Cand o sa fiu mare imi voi cumpara"…? Avem un baietel care isi va lua "un pui de gaina deoarece este atat de mic si de plapand si parintii mei nu ma lasa cu niciunul in casa". Locuiesc la apartament deci putem intelege de unde interdictia. Asadar, el a declarat ca va cumpara toti puii de gaina pe care ii va gasi atunci cand va creste mare. Avem si o fetita care isi va lua "rujuri si farduri pentru ca mami nu ma lasa sa le foloseasca pe ale ei". Raspunsul surpriza vine de la un baietel nastrusnic ce ne spune ca: "voi cumpara multe multe pietre, toate pietrele de pe pamant si de pe luna si le voi aseza in camera mea la colectia mea de pietre. Si vor fi foarte multe si mari si mici si foarte mari pentru ca eu vreau sa am cea mai tare colectie de pietre din lume". Probabil, la maturitate, va descoperi ca pietrele sunt gratis, daca nu este vorba de cele pretioase, si pot fi luate de oriunde de pe strada. Problema este cu locul unde copilul de acum le va depozita atunci. Cred ca mai indicat ar fi sa cumpere o locuinta mare unde sa incapa toate pietrele.
Asadar, copiii nostri sunt pliiiini de imaginatie si traiesc intr-o lume pura, numai a lor, unde orice e posibil si orice dorinta ar avea se va indeplini. Va propunem un joc. Scrieti-ne in comentarii ce raspunsuri au dat copiii vostri la seria noastra de intrebari. Promitem sa mai venim cu noi si noi intrebari filosofice cu care sa ii intervievati si voi, pe micuti!
