Brisbane, Evgheni Vodolazkin

In noul lui mare roman, Evgheni Vodolazkin ramane fidel universului sau literar, continuandu-si intr-un mod sclipitor meditatia asupra timpului, memoriei si iubirii, si isi pastreaza capacitatea de a-si surprinde mereu cititorul in alt fel, de aceea am putea afirma ca Laur, Aviatorul si Brisbane alcatuiesc o trilogie.

La 50 de ani, Gleb Ianovski, un virtuoz al chitarei recunoscut international, nascut la Kiev, cu studiile facute la Sankt-Petersburg si care cunoaste succesul la München, e diagnosticat cu boala Parkinson. Un autor rus intalnit intamplator vrea sa-i scrie biografia, si astfel Gleb porneste pe firul amintirilor, in incercarea de a gasi un nou sens existentei sale. Tot intamplarea ii prilejuieste intalnirea cu Vera, fiica de 13 ani a unei iubite din tinerete, si ea extrem de talentata la pian, si ea macinata de o boala grava. Conceput pe doua voci, a muzicianului si a biografului sau, penduland intre prezent si trecut, Brisbane e un roman simfonic in care moartea e invinsa nu prin muzica, nici prin iubire, ci prin puterea memoriei si a cuvantului. „Cu orasul Brisbane propriu-zis romanul meu nu are nici o legatura; altfel nu i-as fi dat acest titlu“, declara Vodolazkin intr-un interviu. Si totusi Brisbane e cheia intregii povesti.

„Cred ca mesajul romanelor mele este acesta: «Nu te lasa prada disperarii». El se aude si in Brisbane, in care eroul principal pierde sensul vietii; dar viata e mai cuprinzatoare decat sensul ei.“ – Evgheni Vodolazkin