Faust, Johann Wolfgang Goethe

„Firul gandirii-i rupt, in ceata. / Stiintele imi pricinuiesc profunda greata. / Sa potolim prin vaile simtirii, / Arzande, toate patimile firii. / Si rand pe rand, din invelisul lor de vraje, / Minunile sa le desfacem, drage. / Sa ne zvarlim in timp, in freamatu-i, cu dor, / In rostogolul intamplarilor!“ Asa incepe fabuloasa calatorie a lui Faust, pe care Mefistofel il poarta prin lumea mic-burgheza a oraselor gemane, iar apoi prin „marea lume“, sfidand barierele timpului si spatiului. Faust cel vesnic nemultumit fagaduieste sa-si dea sufletul diavolului atunci cand va cadea prada trandaviei si, indestulat, va cere clipei sa se opreasca. In talmacirea lui Lucian Blaga, opera la care Goethe a lucrat o viata intreaga isi pastreaza puterea de a fascina, stimula si amuza cititorii.

„Nimic sa nu-ti fie strain, de vreme ce e goethean… Exista multi creatori care sa-ti dea seductia aceasta? Poate Goethe singur; caci este singurul geniu ce nu e deosebit de omul obisnuit. Toti ceilalti iti spun altceva, cum trebuie sa fie lucrurile, in timp ce el iti spune cum sunt ele, cum le vezi si tu… Ti-e astfel cel mai prietenos si familiar dintre genii. E unul care nu sperie, un monstru blajin. Cum au putut face invatatii spre a-l confisca pentru ei, inchizandu-l in muzeul lor?“ (Constantin NOICA)

JOHANN WOLFGANG GOETHE se naste la 28 august 1749 la Frankfurt pe Main. Tatal sau, Johann Kaspar Goethe, era consilier imperial, mama sa, Katharina Elisabeth, nascuta Textor, provenea dintr-o familie de patricieni. Alaturi de sora lui, Cornelia, duce o copilarie lipsita de griji si primeste o educatie aleasa, invatand preponderent cu preceptori. In 1765, pleaca la Leipzig pentru a studia dreptul, dar cade bolnav in 1768 si se intoarce in casa parinteasca. Isi incheie studiile juridice la Strasbourg in anii 1770–1771, dupa care practica avocatura la Frankfurt si Wetzlar. Este insa mai preocupat de literatura. Poeziile sale din aceasta perioada aduc un stil nou in lirica germana. Drama istorica Götz von Berlichingen (1773) este primita cu entuziasm in Germania, iar romanul epistolar Suferintele tanarului Werther (1774) il face celebru in intreaga Europa, devenind o carte-cult. Aceste succese il transforma pe tanarul Goethe in cea mai proeminenta figura a noii miscari literare „Sturm und Drang“, care opune rationalismului iluminist trairea individului, sentimentul si fantezia. In 1775, ajunge la Weimar, unde va ramane tot restul vietii. Aici, la curtea ducelui Karl August, ocupa diverse functii, fiind responsabil cu finantele, cu exploatarile miniere etc.; mai tarziu, preia conducerea teatrului de curte din Weimar. In 1782 este innobilat. Studiile pe care le desfasoara in domenii precum mineralogia, geologia, botanica sau osteologia se concretizeaza, in timp, prin descoperirea osului intermaxilar la om (1784) si prin aparitia lucrarilor despre metamorfoza plantelor (1790) si despre teoria culorilor (1810). Intre 1786 si 1788, Goethe zaboveste in Italia, calatorie pe care o resimte ca pe o adevarata „renastere“. Puternic influentat de Antichitatea greco-romana, termina de scris tragedia clasica Ifigenia in Taurida (1787) si alte drame incepute cu ani in urma. Intors din Italia, o intalneste pe Christiane Vulpius, o tanara de conditie modesta, care ii va darui un fiu, dar pe care o va luade sotie abia in 1806. Perioada cuprinsa intre 1794 si 1805 este marcata de prietenia si colaborarea cu Friedrich Schiller: sunt anii de varf a ceea a ajuns sa fie cunoscut in istoria literaturii drept „clasicismul de la Weimar“. Forma definitiva a romanului Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister (1795/1796), precum si baladele scrise in 1797 („anul baladelor“) stau sub zodia schimbului spiritual cu Schiller. Dupa moartea lui Schiller, Goethe reia lucrul la Faust si, in 1808, publica Partea intai a tragediei. Scrie la autobiografia Poezie si adevar, pe care nu va izbuti insa s-o duca mai departe de anul 1775. Lectura poetului persan Hafiz, dar si dragostea tarzie pentru Marianne von Willemer, una dintre multele lui muze, ii inspira poeziile reunite in Divanul apusean-rasaritean (tiparit in 1819 si, intr-o editie largita, in 1827). Cu zece luni inainte de moartea sa, survenita la 22 martie 1832, Goethe duce la bun sfarsit Partea a doua din Faust, destinand-o publicarii postume. Primele doua volume din Convorbiri cu Goethe in ultimii ani ai vietii sale, cuprinzand discutiile poetului cu secretarul sau Johann Peter Eckermann, apar in 1836, fiind urmate de un al treilea in 1848.

Numar pagini:488
Dimensiuni:14.5x20.5cm
Tip coperta:Cartonata
An aparitie:2015
Autor:Johann Wolfgang Goethe