Interpretari la Platon, Constantin Noica

„Expresia amicus Plato… e a lui Platon insusi inainte de-a fi a detractorului lui Platon. Niciodata nu esti in tihna cu Platon. Gandirea lui risca. Intreg efortul dialectic inseamna consimtire la risc. Iar de fiecare data totul poate cadea. Consimti la aceasta aventura? Esti apt sa-l intelegi pe Platon. Daca nu, te poti multumi cu adevarurile scolii. Platonismul intreg, si cu el doctrina lui Socrate, ar reprezenta o mare platitudine daca s-ar reduce la a spune: trebuie sa stim «exact» despre ce vorbim. Socrate si Platon n-ar fi fascinat cultura veacurilor daca ar fi adus simpla exigenta de exactitate in discursurile noastre. Dincolo de cunostintele exacte ne mai trebuie o stiinta: e stiinta Ideilor.“ – CONSTANTIN NOICA

„Volumul de fata reuneste toate textele lui Noica despre Platon publicate in perioada de dupa razboi. In timp ce Descartes, Kant si, in final, Hegel au fost ca niste trepte pentru Noica, de Platon nu s-a despartit niciodata. Neindoielnic, pe Noica il atragea faptul ca gandirea lui Platon se pune mereu pe sine la incercare, dar, mai mult decat atat, ceea ce trebuie ca il facea sa revina mereu la filozoful antic era meditatia pe care o gasea la acesta asupra relatiei dintre real si ideal; caci marea tema a filozofiei lui Noica ar putea fi considerata felul in care «realul se impleteste cu idealul». Noica repeta cu fiecare prilej ca Ideea platonica nu este supra-instituita realului, dublandu-l pe acesta, ca nu este «transcendenta», asadar, ci mai degraba «transcendentala», intemeietoare a realului. Desi admite ca Platon incurajeaza prea des evaziunea din real, totusi lumea Ideilor «nu e in ceruri», ci «Ideile se intorc asupra realului, se implanta in el, absorbite parca. Ideile sunt setea realului». Potrivit lui Noica, la esenta se ajunge intotdeauna rasfrangand realul asupra lui insusi, iar Ideea este o ridicare spre esential, dobandind arheul lucrurilor.“ – GRIGORE VIDA

CONSTANTIN NOICA (Vitanesti-Teleorman, 12/25 iulie 1909 – Sibiu, 4 decembrie 1987). A debutat in revista Vlastarul, in 1927, ca elev al liceului bucurestean „Spiru Haret“. A urmat Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti (1928-1931), absolvita cu teza de licenta Problema lucrului in sine la Kant. A fost bibliotecar la Seminarul de Istorie a Filozofiei si membru al Asociatiei „Criterion“ (1932-1934). Dupa efectuarea unor studii de specializare in Franta (1938-1939), si-a sustinut in Bucuresti doctoratul in filozofie cu teza Schita pentru istoria lui Cum e cu putinta ceva nou, publicata in 1940. A fost referent pentru filozofie in cadrul Institutului Romano-German din Berlin (1941-1944). Concomitent, a editat, impreuna cu C. Floru si M. Vulcanescu, patru din cursurile universitare ale lui Nae Ionescu si anuarul Isvoare de filosofie (1942-1943). A avut domiciliu fortat la Campulung-Muscel (1949-1958) si a fost detinut politic (1958-1964). A lucrat ca cercetator la Centrul de logica al Academiei Romane (1965-1975). Ultimii 12 ani i-a petrecut la Paltinis, fiind inmormantat la schitul din apropiere.

Numar pagini:468
Dimensiuni:15x21cm
Tip coperta:Cartonata
An aparitie:2019
Autor:Constantin Noica